Privind dintr-un anume unghi am piele de crocodil
mărginit de explicația unui tunet dement
îmi pierd noaptea și vara de copil, dă-mi-le înapoi
ca pe gânduri solidificate-n ciment
clementine furate în zori
mă afundă în vertij spre un nou non-sens
stresant, apăsător, ucigător
presant
monologând absent un basm incredibil
unui copil
debil. doliul dement când insulina se pierde pe drum
prăfuit, vase de sânge înnodate în scrum