Coala de hâtie pe masă,
mâinile așezate în așteptare,
câteva degete la tîmpla stîngă
și gândurile duse undeva departe,

Îmi caut cuvinte să îmbrac
orele goale ca niște râpe,
le voi umple cu sunete de cerneală
scrise pe albul flămând
din fața mea și a nopții lunatice.

Paharul cu vin rubiniu,
trupul tău întristat și lacom,
ard așteptarea ca pe o lumânare
și totul se termină într-un poem,
pată de lumină pe întunericul
în care iubim.