am călărit acoperișurile copilariei
nu-mi amintesc să fi căzut

oare am zgâriat măcar scoarța vieții
i-am deranjat culorile, i-am răvășit ploile
oare am fi putut face din inutilul din noi util la ceva
n-am făcut

(dinți de fiară ieșită din ceață, din minți
ne sfâșie și-acum amintirea
ca și când ar
ști)

putem turna din sticla asta ne-ncepută
n-ar conta, oricum
...ar ști