|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ ​recviem pentru o inutilitate lascivă străpunsă de neobositul trident al lui neptun
■ dialoguri blindate, el È™i ea în era pixelilor
■ Volum premiat la "Zilele Eminescu"
■ Temeri sclifosite
■ EXplicaÈ›ie
■ exodul
■ cum să alergi din toate puterile ca să rămâi pe loc
■ Când voi păși afară din trup È™i din timp
■ sora
■ Post scriptum
■ câte nostalgii poate stârni un banal creion!
■ o persoană din È™ase
■ Ab ovum
■ poem după ce ai citit ocean vuong
■ Să iubeÈ™ti ca È™i când ai muri
■ Fotograful de suflete
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Mihu poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de adrian rentea [adi.rentea ]
2014-02-20
| |
Un glas divin îmi șoptește în noapte:
Tot ceea ce suntem e praf în vânt
Nimic nu durează, efemere-s toate,
Toate câte vezi între cer și pământ.
Șoaptele-și însoțea cu săruturi caste,
Valuri ne mângâiau stârnite de vânt.
În noapte plaja și marea erau albastre
Și părea că suntem doar noi pe pământ.
De atunci, când privesc către mare,
Când valurile se lasă legănate de vânt,
Rana veche se redeschide și-mi pare
Că sunt de-o veșnicie pe acest pământ.
|
|
|
|