poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-07 | |
în neliniștea dezlipirii de tine
am rămas așa singură pe un peron în care trenurile toate duceau spre absurd șinele scârțâiau vânzătorul de covrigi umbla desculț prin zăpadă am luat un covrig cald l-am frânt jumătate pentru mine și restul puilor de vrabie ce vor muri de frig în curând și m-am întins așa liniștită pe șine era iarnă și seară și spre gara de nord dumnezeu mângâia în tremur palmele unui bătrân cerșetor și am stat așa întinsă pe păr îmi surâdea o lumină roșie în curând va porni ultimul tren l-am auzit cum se apropia despicând universul în două și-am tăcut uitasem de mult să mă rog și-n moarte știam că nu voi găsi niciun răspuns însă acolo erai tu în ultimul tren cu o revistă de februarie în mâini probabil căutai un vers iubitei tale aș fi vrut să îți spun că sunt inspirată și că toate poemele mele s-ar potrivi cu fotografia ei știam că tu nu vezi cum frigul mă cuprindea și cum înăuntru îmi scriam ultimul poem cu sânge pe oase și trenul se apropia secunda înghițea ultima șină eu visam în spirale și ai trecut cu trenul prin inima mea. ești frumoasă ca legenda ultimului inorog mi-ai fulgerat tu ultimul gând și-am coborât scările morții așa singură si așa rotund ca și cum nemurirea mea rece ar fi fost ultima piatră din templul visului tău.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate