a sosit,
se odihnește-n brațele mele.

Mă uit
la el și-mi (a)pare ca o carte
cu toate anotimpurile vieții.

Se întinde
foaie după foaie
cu lunile din an.

N-am știut niciodată
de ce a zăbovit în mai

mai mult.

O fi știut că-mi plac
vișinele, dar ele apar
mai târziu,

prin iunie, iulie și august

îmi stă.

S-a oprit
în octombrie
iarăși

în decembrie

doarme.