Dacă mi-aș apleca gândul asupra sufletului tău,
nu-i așa că ai înțelege că universul meu este contopire incendiară a emoției tale lăuntrice?
Dacă aș revela toată incandescența clipei prăbușită în mister,
nu-i așa că te-ai simți ca un pom înflorit în plină iarnă glaciară?
Dacă mă vei privi prin oglinda sufletului tău,
nu-i așa că ai descoperi transcendența miilor de ani lumină transformați în iubire sublimă?
Dacă somnul tău se va suprapune peste veghea minții mele,
nu-i așa că ai fi fericită de trăirea revelației omnisciente a unei stări arareori simțită de semeni?