Figurile geometrice ale tumultului
le împart la infinit
până devin puncte
proiectate în realitate
din care cresc
udate de rațiune
lucrurile și fenomenele

Un sculptor sculptează
din marmura tăcerii fecunde
o singurătate
ce-și hașurează arealul
peste o lume impregnată cu anost și imund

Încă un adevăr devenit postulat
ne aruncă într-o genune și mai mare
încă o minciună devenită publică
răzbate prin porii ființei
până în străfunduri
acolo unde imanența cu esența perenă, indestructibilă
se luptă cu infernul ce flagelează sinele
cu fulgere și trăsnete

Aria fiecărei figuri geometrice
corespunde cu un ideal închis
aria fiecărui eu cu personalitatea
aria imanenței cu infinitul limitat la corp
aria unei poezii cu veșnicia.

Dacă sublimăm viciile
în virtuți echilaterale
ce devin la rândul lor
un fluid
în care se scufundă ființa
ce rămâne
se materializează în umbră
legată de corp cu funii invizibile

Dacă iubirea
cuprinde îndrăgostiții ca o haină
impermeabilă la ploile acide ale decepțiilor
atunci sărbătoarea sentimentelor
descătușează spiritul
deschis ca un curcubeu
între nord și sud

Dacă răsăritul
posedă substanța începutului
înscris într-un ochi omniscient
atunci viața irizează
în ferestrele sinelui

Dacă apusul este impregnat
cu substanța sfârșitului
și prin el se prefigurează
umbra nefiindului
atunci visul ce nimbează apusul
este insignifiant, erodat și nociv.