în care nu mai intră nicio înfățișare
unde coridorul este murdar de țipetele scrise cu greșeli
și cu toate astea
aștepți să fii întâmplată de mai multe ori în același timp
după un accident de muncă colectiv
când tunelul a devenit imposibil de transcris în pielea ta albă
imposibil de plin
pentru că aici moartea nu se termină niciodată
nici număratul în sens unic
nici fumul de țigară

aici oamenii se îmbracă în îngeri și mor mai departe

dar tu
aștepți politicoasă ca fiecare dintre ei să-și găsească capătul țigării
întipărită adânc între buzele tale
ca un obicei pervers

umbră mereu
te întorci după fiecare fugă
într-o cameră fixă
te dezbraci de îmbrățișările fără viață și adormi nemâncată

într-un dumnezeu căprui