celălalt bucurești, dezgropatul
în care balcoanele slab luminate
sunt catedrale în somn,
iar faptul că ceilalți există
mă liniștește

.

lumea de-aici și lumea de-apoi -
distincția asta a fost inventată
pentru ca mâinile noastre
să nu aibă sfârșit

.

fiecare lucru e-acoperit de un geam
pe care se patinează
imaginea ta și imaginea mea,
consternate de ușurătatea
alunecării
[de dincolo se-aude un zumzet
apoi plescăitul și moartea
se șterge la gură]

.

ventilatorul -
tot aerul de pe lume nu mai e de ajuns
să trecem dincoace.
cu toate acestea, denumirea de vii
ne încântă

.

celălalt bucurești, dezgropatul
și-un autobuz pufăind
atât de aproape de cușcă
încât nu mai spun