poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-06-10 | |
Un univers avem
și-i luminat de stele, dar tot atât de întunecat de găuri negre. Steaua, un simbol al rispei de lumină, oricât de mare ar fi, de energie plină, e totuși slabă față de pata vecină, ce are atâta energie concentrată că nici lumina afară nu poate să răzbată. Acest hățiș de pete și de stele, un infinit de umbre și lumini, pe care timpul pare să îl schimbe, e totuși fix în ciclicitatea lui. Doar cometele nu-s fixe, nu repetă același drum, fiecare vine și-apoi trece de parcă s-a distrat cu noi destul. Dar ce lasă-n urmă Doamne! apără-ne dacă poți, să trăim și după aceea, s-avem copii și nepoți. Așa este și iubirea, vine de unde nu știi, îți sucește de tot mintea de cu greu poți să-ți revii. Având atâta energie universu-i totuși rece, iubirea încălzește totul, după aceea și ea trece. Nu este însă sfârșitul, omul din atât nu piere, caută altă iubire, găsește altă durere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate