Elegie degeaba
(trimisă, tot degeaba, la Alb-Umor)

Nu mă-ntreba iubito,-n noaptea asta,
De unde vin, nici câte sticle am
Dat gata, pân-am nimerit fereastra
De mi-am vărsat și sângele pe geam.

Fă pași, scutește-mă de-a tale toane!
Să nu te-aud scoțând nici un cuvânt!
Dacă mai vrei să papi la milioane
Și nu vrei să rămâi ca frunza-n vânt.

Învăluie-mă în minciuni de-amor,
Hai, deapănă-ți al tău nesincer ghem!
Și dă-te mai încolo, că mă dor
Vreo două coaste, nu m-auzi cum gem?

Ferește-mă, Tu, Doamne, de nevasta
Ca o urgie ce mă bântuie!
Și-ajută-mi să nu-i văd în noaptea asta
- Să nu mă înspăimânt – mustățile!