poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-13 | |
Casa veche parcă pică,
și pare mai mică, curtea, cândva plină de noi, acum, pomi netunși, buruieni și noroi. Cotețe și grajduri, fremătau de viață, cu cai, vaci, rațe, găini, azi goale, năpădite de ciulini. De la câine nici sârma n-a mai rezistat, au luat-o căutătorii de fier vechi de la margine de sat. Tata, care ne hrănea și bătea, este un rug de mure ce peste tot se-ntinde și curtea o cuprinde. Nici acum nu ne răsfață, ne îndulcește, dar ne înțeapă și ne agață. Mama, ne alinta și păzea, azi un tei plin de arome, ne liniștește și adoarme. Cele trei surori, cândva ca niște flori, ale părinților fructe, se-ntânlesc doar să se-nfrunte. Fratele, mai mult lipsă, atunci ca și acum, preocupat îndeosebi de alcool și de fum. Cât despre mine? Aș vrea să dorm, oricât de mult, să nu mai pot durerea lumii s-ascult, să visez cum viața noastră o ia de la început.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate