poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-02 | |
Nu i s-a pus niciun nume.
Vara, pe căldură toridă, lătra. Iarna, pe geruri cumplite, lătra, dezobișnuit de cușcă, sub coșar, păzit de scânduri și asmuțit de rozătoare. Lătra: după mâncare, mereu. La musafiri (poftiți sau nepoftiți), la vrăbiile hrăpărețe, la chițcăitul șobolanilor, la muște băgărețe, la adierea vântului. Lătra ziua și noaptea. N-a dus lipsă de mâncare (deși tot timpul bătea după ea): iepuri de casă (chiar și întregi, cei cu ochii roșii), oase, carne grasă, carne în putrefacție, zoi. Și mai ales mămăligă. Uneori, poate nimic! Spre ultima primăvară, rebegit, era răgușit, scheuna. „Câine de curte, trebuie ținut legat.” Tocmai visasem că-i crescuseră ochi și la spate! Din când în când, i se dădea totuși drumul. Dar ultima oară, în primăvară, nu s-a mai întors. Căzut în vreun lanț nemilos, atârnat în vreun copac drept sperietoare, odihnească-se-n pace, neobosită sonerie a casei!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate