În poala nopții mă întind calină
Și mă cufund în ea ca-ntr-un hamac
Însingurată,-n legănarea lină
Mă soarbe purpuriul unui mac,
Întârziat în vara ta pribeagă
Și-aprins la focul sufletului vis
Cuprinde-n el iubirea ta întreagă,
Născută din lumini de paradis.

Și cresc în mine pruncii lui, ingrații,
Ca flăcări ale gândului nebun...
Îmi acostează-n inimă pirații,
Pe malul meu în cete se adun’,
Să-mi ia nimicul ce mai zace-n mine
Ca pe o ultimă comoară grea...
Chiar de vor încerca să mă domine,
Cu flăcări-scuturi mă voi apăra.

Căci macii noi ce-n mine se răsfață
Îmi dau curaj și nesecată forță
De a-nfrunta obstacole pe față
Și-a rupe neguri cu umila-mi torță.