poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-03-19 | |
Să știi ce nu fac alții
și să faci tu, e o onoare, aceasta se cheamă inovare. Este sclipire nu întâmplare, n-o poate face chiar fiecare, obosește dar nu doare. Să observi ce alții fac, să le aduni, să le pui cap la cap, să le legi cu sufletul și apoi să aștepți. Dacă cineva citește, și-i va plăcea, aceasta proză se va chema. Este muncă multă, e sudoare obosește și chiar doare. Cu poezia este altceva, nu poți să scrii, oricâte vei vedea, vei observa sau vei sintetiza. Poezia nu-i un scris, poezia e un vis, vrei ceva, nu poți avea, vrei să fii dar cum, nu știi, vrei să faci, nu ai cu ce și te trezești. O poezie scrii, dacă ai har, dacă nu, strici somnul în zadar. Cu tine-n vis adesea mă-ntânlesc, mă trezesc și singur îmi vorbesc. Eu te vreau, o mare nebunie, știind ce e și poate-o să mai fie, să fii a mea, e tot ce îmi doresc, deși chiar timpul e împotrivă. Gândind așa, prin vis plutesc, să fac ceva, ce ar putea fi când din ce fac, nimic nu-mi poate folosi? Dacă nu am, nu fac, nimic nu mai pot fi, la ce folos atunci mai m-aș trezi? Să mă trezesc și să mai scriu o poezie sau să dorm somnul lung cât o vecie?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate