adie sălcii peste lac
și pescăruși plutesc sub vânt
în iarba verde se desfac
de-aramă foi dintr-un cuvânt

fotoliul rece încrustat
în piatra-n care m-am oprit
privește trist cum un lăcat
închide ochii și-a murit

un mâț de soi pietrificat
îmi ține tandru un ison
copacii goi s-au adunat
privim statui la unison

din parc foaierul s-a desprins
și ruginiții săi actori
blazați cuprinși în necuprins
sunt de cuvinte cerșetori

adie sălcii peste lac
și eu plutesc dusă de vânt
în iarba verde se desfac
scrisorile cu-al tău cuvânt