Piesele mele se joacă în catacombe.
Actorii sunt fantome
rămase mărturii
din vremuri tulburi.
Din când în când
văd câte-un spectator.
Nu știu de ce-a venit;
nici el nu știe.
Spre sfârșit plec cu scenograful
la un pahar de vin.
Ne uităm unul la altul
în tăcere.
Doar strângerea de mână
ne-aduce aminte
de ce suntem împreună.