în cele din urmă l-am prins
cei mari l-au apucat de după umeri
și l-au dus lângă zid

slow motion -
fiecare după cunoștința și ura lui
lua de jos versuri mai lungi mai scurte
așa cum ai lua pietre într-un șantier
țintea cu grijă ochii se miceau până la nedistingere
inspirația și expirația se suprapuneau până la nedistingere
uneori treceau ani de zile
până când se hotăra unul să dea drumul versului
și bang
nimeni nu a ratat

eu m-am născut destul de târziu
și cam într-o parte
lumea nu a simțit dezechilibrul
așa că eu nu am simțit vreun reproș din partea lumii
totuși lucrurile astea le-am povestit de mii de ori până acum
și cine își poate aminti mereu lucrurile fără importanță

stați
comanda a înaintat rapid
a trecut de vise de idei a sărit peste plăcerea de a lovi
s-a oprit în fața punctului fierbinte și a explicat
atunci au înțeles că versurile nu i-au făcut rău
că au devenit hrană iar el a crescut și îi privește de sus
a început o goană nebună fiara câinii gonacii vânătorii
din gât în gât la început slab și neînțeles sirena salvării
câte un fir din fiecare gât înalțată deasupra pământului
și prezentată șic într-o fundiță roz

slow motion -
eram acolo când s-a împiedicat
degetele i-au atins șira spinării
groaza îi umpluse pieptul și ochii
dacă ar fi putut să întrebe ceva orice ar fi scăpat
stătea întins la marginea pământului
atunci a simțit mirosul căldura bunătatea și pacea
sirena s-a oprit ochii i s-au întors în orbite
fără vlagă s-a așezat în brațele lui repetând
Doamne Doamne Tu și eu care nu am înțeles nimic