dă să iasă din mine
întunecată cu șolduri grase și
un cap încornorat
mă doare ca la o naștere periculoasă
se vrea venită pe lume
odată cu lumea
ce vină am că o port în mine
ca pe copilul pe care
îl doresc cu toate că
mă va părăsi cândva
când noaptea va tăia ziua pe la spate
se va târî peste dorințele mele neconsumate
peste viața mea lapidată
în patul meu unde
nu am apucat să desăvârșesc nimic

pe zidul nordic
gânduri mucezite încearcă
să mă îndrepte spre ceva
pierdut de mult