poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-15 | | Înscris în bibliotecă de Traian Calin Uba
S-a luminat;
deci gata-s din nou să devină ucigașe, de neclintit, cu rădăcină… aceste ziduri, ca niște flori monstruoase. Ispitele bat pasul acolo, în roată, pe lângă pervaz, încadrând într-o ramă tentaculară fereastra. Către ele ochiul abia limpezit zvâcnește – o noapte cât un mileniu a stat îngropat în moloz – Oh! parcă ne-a născut Ana-n zid – prunci gemeni – Setea ei de văzduh și lumină, cu fiece respirație, răzbește în mine, în tine, tot crește, încât când ieșim, parcă zidul plesnește, ne-mproașcă afară. Am scăpat! galopăm de-acum – ura! – ne-mprejmuiți; tremură aerul crud, biciuit de zăbale; fulgeră drumuri multicolore pe lângă călcâi; De ni se va pune în cale vreunul, cu brațele ridicate, vai lui! (vai mie, vai ție!) Pierit-au hotarele – cer și pământ sunt o pânză de pârtii; călcăm din țâșniri de fântâni în rotiri de păuni, luminoase, ne aruncăm dintr-un muget de vită-ntr-un tril de măiastră – Coborâm și sărim fără spaimă câte-o mie de trepte. Ce strașnică goană! Ce minunată sudoare! … Până când – vai! – cu o clipă-nainte să biruie luna, se face ca un fel de mâhnire deasă pe trepte și drumuri… Ni-e dor greu – de moarte – de straiul cel adevărat, ce zace – pe unde? – rătăcit în această goană-ncercată garderobă imensă-a naturii… De-acum, ca la un semn, farmecul tot se descheie; regnurile toate năprasnic se scutură de urmele noastre. Cădem din veșminte străine întregi, ciuntiți sau fărâme, încontinuu, fulguim așa, dezgoliți, încontinuu, până când, albe de așteptare, cu giulgii pe brațele-ntinse, din nou se deschid către noi să ne-nfășure leșul, miloasele, înțeleptele, statornicele ziduri mereu părăsite... (din volumul "Poeme" - 1971)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate