poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-03 | | Mă trezesc la ora cinci fără ceas, fără iubit, beau ness Mai stau pe marginea patului fără să mă ridic încă din mine Îmi place bălăceala asta matinală De a mai hoinări o dată până iese soarele Mi-aș fi dorit să împart cu tine orice bucurie Orice farfurie cu mâncare sau ceașcă de cafea Aș fi putut trăi lângă tine dacă din toate astea ai fi mâncat tot M-aș fi mulțumit doar să te privesc, m-aș fi săturat din tâmpla ta Care irizează cea mai rară și sațiabilă hrană, mi-aș fi dorit să împart Cu tine perna, gutuia stricată, borcanul cu gem, să tragem o linie De demarcație peste inimă, să știm fiecare pe ce parte ne culcăm Dimineața să găsești lângă pachetul de țigări Mâna mea în loc de nicotină, sincer, sincer, mi-aș fi dorit Și uite că nu mai știu să scriu, acum colorez pe caiet o rană deschisă Când am pus creionul pe foaia albă a dat sângele Știu când te trezești și știu când pui picioarele pe dușumea Știu că vrei să fumezi, că e foarte frig Sunt un fel de interpret al trupului tău, știu ce vrea și ce vomită Dar de scârba vomei nu-ți bagi degetele pe gât și preferi să scrii Alt tip de vomă Undeva foarte departe cu două pachete de țigări în buzunar Iubești o femeie găsită pe stradă cu palma la gură De teamă să nu-i auzi sufletul cum îi iese pe geam Nu iei în serios respirația, bătăile inimii Heruvimii la casino palace te așteaptă să le spui Cum ai furat cireșe din pântecul ei Degeaba îmi râcâi pielea spatelui cu ghearele ca un câine pământul sub gard Și cauți cu de-amănuntul peste tot răvășind, prin sertare, prin cărți Scormonești cu limba, îndepărtezi straturi vechi, facile, fără argumente Unde vrei să treci?! Degeaba îmi râcâi pielea spatelui nu vei da de pânze și vele Nu mă vei vedea niciodată așa cum sunt, am rânduri de ani depuse Care mă fac mult mai tânără și pe măsură ce mă iubești mă fac tot mai copil Și în curând vei fi tatăl meu, și-mi vei spune să nu faci asta, să nu bei asta Pereții și-au potolit foamea și setea Scârbiți îmi întorc spatele ca un bărbat care S-a culcat cu mine și a plecat saturat, dezgustat Stau cu fața în pernă, ușa se trântește Respir ușurată, sunt din nou liberă, aud iar pisicile pe tablă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate