Sufletu-mi încins, de toate aprins;
Timpul stă în loc, îmi zâmbești cu foc;
Razele de soare, sunt doar ale tale;
Zâmbetul tău dulce, ușor mă seduce.

Ritmul de vioară, ușor ne-nconjoară;
Hoinărim, copii, printre copaci mii;
Zâmbim, este Toamnă, ritmul de vioară…
Ne poartă iubirea, parfumând pădurea.

Citesc nemurirea teilor de aur,
De la depărtare, văd al tău tezaur.
Chipu-ți oglindești, parcă în povești;
Tu ești Consânzeana, iubirea și Toamna.