poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-11 | |
înalt cât munții
mortul intra triumfător în sat purta un corb enorm pe umerii lui plini de carne putredă inima îi bătea ca un clopot în amiază reușise să răzbune pe toți cei de dinainte îl ucisese întro nopate cu crucea înaltă cât o cumpănă și îndoită de ploi ca o salcie pe care i-o puseseră cei rămași corbul era singurul animal care putea intra din vis în viața lor și invers care îi făcea să plângă de când începeau să îi simtă aripile pe deasupra pădurilor verzi pene grele cât niște bolovani se prăvăleau din leșul negru distrugând casele dar mortul cobora încet cu tălpile goale culcând la pământ brazii ca pe niște fire de iarbă în mod normal oamenii ar fi venit în întâmpinare copiii i s-ar fi suit pe glezne și ar fi vânat șerpi fecioarele i-ar fi plantat pe tibiile pline de noroi întinderi de maci bătrânii ar fi ațipit în sprâncenele lui printre greieri dar nu mai rămăsese nimeni plecaseră toți după corb fiecare pe drumul din propria carne și ploile continuau să aducă pământ peste trupul mortului peste trupurile morților din satul sfărâmat de bolovani
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate