poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-05 | |
Trenul te conduce spre altă eu,
Și spun asta pentru că tu, în oricare alta, Mă prevestești pe mine. Altă eu te așteaptă Într-o gară plină de turiști decăzuți, Cu suflete murdare, Undeva, într-o stațiune montană. Tu privești geamul aburit de la ninsoare, Și vezi în fiecare fulg câte o părticică De amintire, trăită în doi. Iată, fulgul ce s-a lipit acum de geam Îți reamineste de momentul în care Ne descopeream trupurile unul altuia Într-un dormitor plin de praf De la visele noastre anoste. Eu, cea adevărată, ți-am fost și iubita Alături de care călătoreai în iarnă, Și sclava ce-ți alegea defect cu defect, Pentru a le îmbina într-o iubire. Fulgul primului te iubesc s-a stins acum, Prins într-o creangă de brad. Gara se întrevede între vise, Tu îți aduci bagajul, cobori, Ea, adică altă eu, te sărută apăsat. Peste tine cad fulgii amintirii Impovărându-te, infrigurându-te. Dar eu stau la fereastra dormitorului nostru, Și știu că acum ești mai bine, Pentru că la ultima ceartă mi-ai spus Că ea te face mai fericit. Lacrimile-mi îngheață, și pentru mine, Fulgii nu mai simbolizează nimic. Iubitule, te vei întoarce la vară?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate