Fiecare om are nevoie de un loc ascuns unde să se retragă
Singur, fără copii, fără carnea pe el, fără țigări
Un loc împrejmuit de un zid înalt și alb
Mulți ar cădea dacă s-ar încumeta să treacă

Un loc curat, mereu liber
Unde e permis să urci până la acoperiș
Poate fi o foaie albă sau un câmp deschis

Vânătorul va duce pușca la ochi, se va mira
Oare ce e vietatea asta ivită în poiană
Nu e nici animal, nici om, nici sfânt
Și mersul, da, mersul...

Fiecare om are nevoie de un loc ascuns unde să se retragă
O pivniță, un corp de femeie
Mamă, iubită, oricum ceva cu înveliș calcaros
Care ține de frig și de foame
Frunze verzi și-un foc în sobă
Ceva ca un pântec sau ca un sicriu
Unde e mereu întuneric, pânze de păianjeni

Și multe alte uși pe care le aud și eu dimineața cum scârțâie