Eu simt dezamăgirea și visele s-au dus
Trăiesc doar anotimpul regretelor de mult,
Nu pot să ating timpul rămas în amintire
Mă simt pierdut-acum, ca dup-o despărțire.

Dar las doar vântul brun să îmi atingă fața
Și cred că pân’ la urmă voi regăsi speranța.
Îmi pare că va fi iar soare pe pământ
Deși încă tristețea-mi nu vrea să-și ia avânt.