poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-21 | |
Nimicul, contrar cu tot ce este,
Ubicuu necreat lângă contur, Lipsește șăgalnic din real sau poveste, În timp și în spațiu implicat în măiestre Deveniri din nimic, lepădări de cusur. Nimicul, anteriorul cel dintâi, Dușman și aliat deopotrivă, Veghează-n veci la orice căpătâi Și nu știu cum, pentru că totuși nu-i, Alătură, desparte și derivă. Nimicul, abstractul cel mai sincer, De-o transparență fără de egal, Din gând în faptă-n stare curge liber, El singur neștiind să fie lider Sau chiar de multe ori fiind banal. Nimicul, înghițindu-se pe sine, Futil în încercări de-a suplini Ce-a fost și-un timp nici nu mai vine, Sfârșește-n stiluri pururi sinonime Într-o situație ce-a încetat a fi. Nimicul, tot ce-n clipa asta nu-i, Suficientului paradoxal amic, Se calcă în picioare-n pașii lui Când uită ce-i și-atunci în față-i spui Doar trei cuvinte: „Nu-i nimic!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate