poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-20 | |
E iarnă iar, e frig afară.
Ninge, pământu-l transformă-n alb, Un om, pe drum, epuizat, slab, Alene, greu, încet coboară. E lunecos drumul, dificil, În jur de pericole e plin, Nu are cin' să-i dea un sprijin. Acum are-un gând prea pueril... Se joacă în zăpada rece, Prea greu să poți să-l iei în seamă, Sau poate că iți este teamă, Cu gândul că și asta trece. Pericolul ce stă la pândă Așteaptă ca să se ivească, pe simplul om să îl rănească Căci soarta lui a fost prea blândă. Și a căzut și dintr-o dată Obscurul alb din jurul lui Îi luminează omului Calea spre viața cealaltă. Și curge sânge roșu-ncins Topind zăpada dimprejur, Făcând încet, greu un contur. Ce bine-ar fi de n-ar fi nins... O dată cu sângele, viața Se scurge încet lăsând în urmă Doar amintiri, idei ce scurmă A omului inimă, gheața. Și amintiri și toate cele Se-nvârt acum în jurul lui, Iar zborul lin al corbului L-anunță de clipe mai grele. Acum e dus spre judecată. Treptat, treptat își amintește Ce-a fost cândva și ce mai este. Acum decide a sa soartă. Va merge-n Rai sau în Infern? Nu vom ști chiar niciodată, Dar de pe drum roșita pată Ne-o aminti de el etern. Poate mai mor pe acea stradă, Tot iarna, în acea surdină, Oameni fără nicio vină Și fără ca nimeni să-i vadă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate