eu cresc dintr-o fântână ce răsfrânge
a bolții preaînaltă poartă spre cer
țipând mă răsucesc în frunze și sper
iubirea să nu îmi sece din sânge

lumină stearpă luna prelinge
pe casa melcilor cu vârfu-n eter
departele viclean cu dinții de fier
răgaz și cale de-ntoarcere frânge

nu vreau să mă risipesc în cascade
și-n vaier de cărăbuși de mai striviți
nici în nori fără semințe de ploaie

aud ca-n vis zvon de corn cavalcade
de zile de-acasă cu glas de părinți
ce cald e Ova la tine-n odaie