poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-22 | |
Îmi apari în minte, când seara stau de scaun rezemat,
Când printre-atâtea gânduri mă pierd câteodat'. Mi-aduc aminte de acele clipe, când plângeam, Ș-atunci tu cu mâinile lacrimile-mi ștergeai. Mă făcea să zâmbesc prezența ta, Mă bucuram să te am de-atâtea ori alăturea. Acele mâini bătrâne tremurând mă ridicau, Când toți să sufăr mă condamnau. Mă priveau ochii, ce la viața lor atât-au plâns, Care-acum, la bătrânețe mii de zâmbete tot n-au strâns. Era-n jurul tău atâta durere și suferință, Totuși, tu reușeai să-mi pui zâmbetul pe față. Câteodată îmi vine să plâng știind că acum nu te mai am, Știind că de-acum singur pe lume voi lupta. Acum, când cerul ultima lacrimă-și plânge, Când pe ultimul drum viața spre moarte te-mpinge, Îți așez o lacrimă pe obrazu-ți brăzdat și de sudoare plin, Închin o rugă spre înaltele ceruri și suspin. Șterg lacrimile și mă-ndepărtez de sicriul de fier, Te rog să nu mă uiți! Cheamă-mă și pe mine-nspre cer!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate