Sărută-mi ochii inundați de ploi
Privește adânc să vezi cât sunt de goi,
Alungă-mi ceața din privirile opace
Redă-mi lumina viselor întruchipate.

Atinge-mi fruntea palidă-ncruntată
Sărută-mă încet și netezește-o toată,
Adună-mi gândurile, gloanțe-ntunecate
Și aruncăle-n eter, țintind cât mai departe.

Sărută-mi gura mută de durere
Și udă-mi buzele c-o tandră mângâiere,
Iriga-mi sufletul secătuit de vlagă
Un zâmbet trist să-nceapă să răsară.

Îmbrățișează-mi trupul încremenit de dor,
Dărâma zidul suferinței, nepătrunzător,
Sărută-mi ochii, fruntea, gura însetată,
Atinge-mi inima, resuscitându-mă la viață!