poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-06 | |
navighez nemurirea
clipesc de câteva ori, în bezna unui gând. mă trezesc într-o barcă purtată de marea ta... între ochii tăi, ca două puncte albastre, lucind infinit, eu navighez nemurirea. dincolo de noi, visez la urechile tale care-mi vor asculta viața prin fiecare impuls, reflex necondiționat, răspuns iubirii... acum sunt în noi, în lumea din care nu pot ieși, până la vorbe. interiorul nostru sentimental mă menține captivată de un limbaj unic, prin care ne înțelegem corelația un contract spiritual, pe care numai Dumnezeu știe cum l-am semnat într-un sărut. nări în nări, ne respirăm reciproc până la axfisiere extatică devenind un singur plămân. ne luptăm cu circulația concepțiilor, ne zbatem între pulsul unui singur sens și ne lipim, strângând isteric palmele noastre, într-o inimă. când deschidem ochii energia noastră, înmulțită cu iubirea împărțită cu timpul si adunată cu pulsul fiecărui sărut egalează lumina. marea se usucă, în căldura noastră trupească și pășim împreună, pe nisipul unui nou început aici avem să ne construim lumea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate