De viata de te apropii, te cuprinde-o tragedie
Iar de stai la departare, ai sa razi de comedie
Poti sa crezi ca esti regizor, figurant sau autor
Dar de viata ta se joaca, esti un simplu spectator.

Tot in jurul tau sfarseste ca iarasi sa se renasca
Mor parintii intr-un ciclu ca copii sa traiasca.
De te nasti e semnul care te anunta ca-i sa mori
Dar daca astepti sfarsitul, ai sa mori de doua ori.

Cand cu greu te-asezi pe scaun, linistit pentru-a manca
Soarta vine si iti spune ca e gata masa ta.
La sfarsit cand se aduna nota pentru fiecare'n parte
Pretul vietii e acelasi si-i platit de toti c'o moarte.

Poti sa faci tu mii de ziduri, sa-i abati furtuni in cale
Moartea calca peste ele, leganand coasa agale
Poti sa nu suferi de-o boala, sa fii vesel si hazliu
Nu mori pentr-o maladie, mori deoarece esti viu.

Sa ne lasi si noua scrise pe nisipuri miscatoare
Intristarea din inima, suferinte-apasatoare,
Iar in marmura eterna cu gravuri nemuritoare
Cum sa vezi intr-o iubire, nemurire si salvare.

Cand citesti un vers in graba, eu am mai murit o clipa
Ca ma sinucid devreme cu-a poemelor risipa
Iar in neagra noapte care vreau sa las grele morminte
Rima o sa-mi fie cruce, iara florile, cuvinte.

Daca poezia mea o emotie-ti strecoara
Rascolita de o rima care in viteza zboara
Daca stii ca ratiunea este doar o nebunie
Poezia e in tine iara versul, pe hartie.