soarele ronțăie un poem decadent
roșu ca porcul din ochii poetului
scuipă și norii se încarcă de tăceri
plouă deasupra orașelor
ies oamenii cu palmele ridicate spre cer
se tîrîie în genunchi babele
clopotarii sînt bine plătiți în anul de grație
dumnezeu dă un picior în fund soarelui
prin galaxie cu tot cu pămînt
și rugăciuni
o pune de-un rai
într-o gaură neagră demonii la o partidă de șah
sacrifică turnul
babel
pentru regina de negru și un cal pursînge arabic
sorb din cafea sîngele
impregnat cu adn reptilian
copiii oamenilor nu joacă șah nu cunosc regulile
înoată prin calea lactee
le sclipesc solzii
în zîmbetul soarelui