poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-15 | |
Când stai seara în liniștea totală a naturii,
În compania stelelor și a lunii, Te lași purtat de fantezie-n depărtări, Simți cum te cuprind valuri imense de fiori. Inima îți bate mai des și mai puternic, Iar stomacul îți devine un arici autentic Când ecoul sunetului de primit mesaj Creează în jurul tău un adevărat miraj. Picioarele ți se înmoaie tremurând, Iar palmele-ți transpiră vrând nevrând, Dar stând pe spate într-o poiană verde, În adierea vântului, tot corpul ți se pierde. Și întrebări cu miile îți vin atunci în minte, De ce oare trăiești un tumult atât de fierbinte? Când nopțile de toamnă sunt plăcute și reci, Nu poți să arzi pentru o iubire ce a murit pe veci! Un nod în gât îți urcă de nu poți să respiri, Ochii-ți strălucesc în lacrimi și-n simțiri, O frunză ce zbura pe buze ți se așterne Și o căldură, ca mângâierea, se mișcă-n corpul tău alene. Gândul că acolo, undeva, există cineva Ce scrie, citește, sau pur și simplu este, Poate fi normal, rațional, sau chiar imaginar, Dar corpul omului, ca și natura, e de multe ori bizar.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate