Valeria Tamaș







Livia Ciupav







Luminița Suse







Ioan Petru Gârda







Dan Norea







Magdalena Dale







Ioana Geier






Grigore Chitul







Loredana Florentina Dănilă







Ana Maria Bezem







Ion Rășinaru







Mihaela Roxana Boboc







George Daryoung







Tincuța Bernevic







Darjan Tanța







Cristian Marian Dely







Anișoara Iordache







Nicolae Tomescu







Cristina Rusu









Fotografiile sunt realizate de fotograful băimărean Mihai Grigorescu, căruia îi mulțumim din inimă. http://www.mihaigrigorescu.ro/ Imaginile sunt de pe Valea Izei și din satele din împrejurimi. Maramureș, zonă etnofolclorică remarcabilă, care se întinde între munții Gutîi - Þibleș, munții Maramureșului și munții Rodnei, fiind străbătută de apele repezi ale Someșului, în zona Lăpușului, de Tisa, Iza și Vișeu în partea de nord, în zona Marei, și coborînd lin spre Cluj cu o serie de depresiuni (Lăpuș, Maramureșului, Baia Mare, Boiu), terase si lunci. Istoria Maramureșului are rădăcini ce se pierd în paleolitic și neolitic, după ultimile descoperiri arheologice.

Valea Izei - Valea Izei este o regiune cu peisaje încântătoare și captivante. Iza este unul dintre cele mai importante râuri în Maramureș. Izvorăște din Munții Rodnei și Bătrâna. Valea se deschide pe 83 de km colectând sute de mici râuri până se varsă în râul Tisa.
De-a lungul Văii Izei sunt mici sate care datează din secolul al 15-lea. Valea Izei este vatra unor sate cunoscute pentru semnificația lor istorică și bisericile din lemn. (fotografia lui Cristian Dely, a Magdalenei Dale, Mihaelei Roxana Boboc, Cristinei Rusu și a Tanței Darjan)

Satul Poienile Izei - prima atestare documentară a satului Poienile Izei este din anul 1430, fiind trecut în scrieri ca proprietarea voievodului Ioan. În acte localitatea apare cu denumiri diferite: Poienile lui Ilieș, Poienile Șieului sau Poienile Glodului. Biserica din sat a fost ridică în 1632 și a fost pictată în 1794, conform unei inscripții din naos, de către Gheorghe din Dragomirești. Izolarea relativă a satului a contribuit la conservarea în cele mai mici amănunte a tot ceea ce înseamnă obiceiuri și tradiții specific maramureșene. Aici încă se lucrează manual costume populare specifice zonei și, ca în toate satele maramureșene, se sculptează în lemn. (fotografia lui Ion Rășinaru, Ioan Gârda, Anișoarei Iordache, și a lui Nicolae Tomescu)

Satul Botiza – se află la 30 kilometri de Vadu-Izei, în Valea Botiza; acest sat datează din 1353. Biserica din lemn este numită după Sf. Paraschiva și a fost construită în secolul al XIII-lea în orașul Vișeu de Jos. În 1899 a fost mutată și reconstruită la Botiza. În timpul reconstruirii biserica a fost pictată în interior în stil maramureșan de Iuga Dionisie și fiica sa Aurelia. Biserica conține multe icoane pictate pe lemn, datând din sec 18. Botiza este bine cunoscut pentru frumoasele și coloratele sale pleduri. Aproape fiecare femeie din localitate este țesătoare. Þesutul tradițional este una dintre cele mai importante activități din sat. Sunt folosite numai vopsele naturale pentru a obține firele pentru țesut. „Þolurile, cum sunt numite de către femei, au culori frapante: nuanțe calde de verde, galben, maro lin și uneori roși și albastru, făcute din coloranți naturali. (fotografia Anei Bezem și a Liviei Ciupav)

Satul Ieud – în lungul rîului Ieud, la 40 kilometi de Vadu-Izei, este vechiul și frumosul sat Ieud. Descoperirile arheologice arată că satul datează din epoca bronzului. Și Ieud are două biserici remarcabile din lemn care au fost declarate monumente istorice și de arhitectură. Prima este „Nașterea Fecioarei Maria” , „Biserica de pe deal”, construită în 1364 și este cea mai veche din Maramureș. Este construită din lemn de pin și brad, cu mici ferestre, acoperiș dublu și o singură și impresionantă clopotniță. Picturile sunt originale, datînd din sec. 15 -16 și sunt într-o stare relativ bună. Biserica mai are și o colecție de icoane pictate pe sticlă. În interior, scările către turn sunt sculptate dintr-o singură bucată de lemn. „Zbornicul” sau „Cartea Legilor” a fost descoperită în pod, unic în țară, și cel mai vechi manuscris în limba română tipărit la Brașov în 1543. A doua biserică a fost ridicată în 1699 și este numită Biserica din vale. Construită în „stil gotic maramureșean”, biserica mai este numită și Catedrala din Lemn. Ieud este cunoscut pentru păstrarea obiceiurilor tradiționale și pentru arhitectura tradițională. Oamenii de aici se îmbracă și se poartă șa fel cum au făcut-o cu sute de ani înainte. În fiecare an, în iulie, oamenii din Ieud au un festival de mai multe zile al culturii tradiționale, numit „Zilele culturale ale Ieudului”. Ieud este locul unde nu a fost notat niciodată un divorț sau un avort. Este satul în care tradiția familiei creștine este păstrată cu sfințenie. (fotografia Valeriei Tamaș, Ioanei Geier, Loredanei Dănilă, Tincuței Bernevic și a lui George Daryoung)

Satul Săcel - este ultima localitate de pe Valea Izei în amonte, și de aici se face trecerea spre Valea Vișeului peste pasul din Dealul Moiseiului, și spre Transilvania prin pasul Dealul Ștefăniței. Ceramica de Săcel este unul din cele mai marcante, și în același timp mai arhaice tipuri de ceramică tradițională din spațiul românesc. Este singurul centru din țară în care vasele roșii nesmălțuite se lustruiesc cu piatra, având corespondență numai în ceramica neagră din nordul Moldovei. Ceramica de Săcel este arsă din lutul roșu, de foarte bună calitate, scos de la o mare adâncime, din puțuri de 10-15 m adâncime. Forma vaselor, elementele decorative și tehnicile de lucru sînt similare ceramicii dacice, însă cuptorul în care ceramica se arde, datînd din anii 1700, se leagă de tipul cuptoarelor romane. (fotografia lui Grigore Chitul)

Lacul Firiza (Munții Maramureșului) - la 12 km de Baia Mare într-un peisaj al foioaselor și coniferelor se află acest lac denumit și Strîmtori care a luat ființă în 1964, cînd porțile barajului înalt de 52 m s-au închis pentru a zăgăzui apa Firizei, afluent al Săsarului la Baia Mare. Lacul are o lungime de 3 km și o lățime de 1 km. Se pot pescui păstrăvi curcubeu, păstrăvi indigeni sau crapi. (fotografia lui Dan Norea și a Luminiței Suse)

Imagini; ajustare Livia Ciupav – îi mulțumim frumos