poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-11 | |
spune-mi ceva despre tine. spune-mi
că auzi și tu. spune că-mi absorbi pielea în carnea ta vînătă și-n îmbrățișarea asta vom auzi același zgomot. ești vie. ești atît de vie că îmbraci sunetul lemnului și-n oase vibrează tot ce-ai să uiți cîndva. ești partea vie a morții și-n trupul tău se ascultă o mie de întrebări și nici un răspuns. vezi ei nu trăiesc în liniște. dar nu-i auzi – se mișcă asemenea cariilor și numai în sunetele oprite-n gîturile lor negre vom auzi cîte ceva despre ei. noi suntem doar un zgomot în viscere și ăsta nu e doar un răspuns. și nu reușim să-i vedem pe ceilalți. iar cînd ne privim nu suntem mai mult decît pielea unui animal împins către abator. ei fac dragoste goi prin pămînt. noi purtăm în fiecare zi altă durere și facem dragoste îmbrăcați cu același zgomot continuu – același zgomot continuu. de ce-mi speli cămășile în loc să le-arunci? de ce mă primenești cu palmele însîngerate cînd sunetul cărnii mă leagă de pielea animalului împins în prăpastie? de ce seara mă desfaci și dimineața mă lipești la loc – o scrisoare în care vei fi scris tot ce-ai vrea să nu uiți? mai tîrziu voi auzi o noapte în vocea ta. interminabilă uitarea va ține locul sîngelui. dar pînă atunci în carnea mea vie peste carnea ta vînătă se aude același zgomot – același zgomot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate