în anul de grație omienouăsuteșaptezecișinouă seară de vară ca oricare alta
plină de țânțari și de greieri turmentați de aromele serii
bunica ne spunea povești
unele auzite de la bătrânii satului altele trăite

întors de pe front din smolenskaia oblasti bunicu’ Igor
și-a deschis un atelier de făcut porți pentru case
lucra până sâmbăta dar duminica niciodată
la noi în casă sâmbăta se pregătea mâncarea și duminica era doar încălzită
pâinea mare și rotundă era tăiată și păstrată în pungi pentru a doua zi
duminica nu se lucra deloc
veneau la el și din alte sate
toți îl căutau
„hai deadea Igor ne ajuți și pi noi cu poarta ista?”
își potrivea ceasul rusesc pobeda cu tipicăria unui bătrân ceasornicar

cu vreo săptămână înainte să moară bunicu’ cucuveaua venea și cânta la noi pe casă
ca într-o parodie după un film rusesc din anii ‘60
într-o seară îi zise bunică-mii „măi muiere io mă duc”
l-au spălat l-au îmbrăcat
cu singurul costum negru găsit într-o ladă veche în podu’ casei
l-a bărbierit niculae de la curte
el îi bărbierea pe toți când le venea vremea

în săptămâna mare mergea la cimitir
nu era an în care să nu meargă
ne îmbrăca frumos de sărbătoare
își pregătea seara coșarca cu sticla de vin rubiniu de 1 litru
coliva din arpacaș lumânările lungi și subtiri ca niște degete de fată
în duminica mare se strângeau toți în cimitir curățau mormintele
udau florile împărțeau
vorbeau de una de alta
auzi să ne ferească sfântu’
aseară la mitruță pe uliță a apărut o pisică mare albă și i s-au dezjugat boii
am facut o cruce am zis tatăl nostru și când dau să plec
pisica dispăruse
boii s-au înjugat la loc

afară mirosea a miriște arsă
în anul de grație omienouăsuteșaptezecișinouă timpul avea culoarea pământului