poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-10 | |
N-am zece mâini, dar de-aș avea...
Þi-aș întinde un măr, să-l așezi înapoi pe creangă. De-ar fi posibil, am trăi nouă vieți și nouă morți laolaltă. Aș scrie poemul de căpătâi, pe care să-l iau cu mine dincolo; aici să rămână doar ecoul rătăcind printre frunzele plopului. Poate-aș netezi iarba înaintea veștejirii finale, din ochii pământului să răsară spiritul ploilor. Când stelele s-ar opri să ne zâmbească stingher, ți-aș trece o mână prin părul cu reflexe-arămii. Posibil, cu una dintre mâini, să despart apele albe de cele negre; am înțelege că binele e totdeauna între. Þi-aș pune o floare în păr. Astfel, niciun clișeu sublim nu se pierde, și începutul e-n fiecare din noi. Aș putea reîntoarce liniștea-n maluri, poveștile să curgă în albia veche; doar niciun lucru nu-i străin de memoria timpului. Cu litere-albastre, ți-aș tatua pe frunte un vis, și-atunci tot cerul va ști că în oameni e sensul. Aș acorda viorile bucuriei, licuricii ne-ar lumina o speranță. Nimic nu se frânge așa ușor, când iubirea e rouă pe buza-nserării. Nu-n cele din urmă, ți-aș întinde o mână, să ne plimbăm pe-aceleași alei, dând vamă timpului o nouă zi. Dar, pentru a avea zece mâini, trebuie să ai zece perechi de ochi și dorința de-a împărți înaltul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate