o ceașcă plină cu mucuri de țigară,
doar trei căni și o mulțime impară
un teanc de cărți prăfuite
și alături au mai rămas niște pastile rătăcite.
gândurile se avântă, se rătăcesc în zare
iar aici e gol și o căldură emanată de soare
armonie rece și pace pură?
ce e aici,frustrare sau o simplă ură?
dependențe adiacente, motivate...
file de cărți vechi perforate
normalitatea-i un defect sau o comoară?
poate nu-i decât un gând plăpând de primăvară...
trac și frenezie, într-o vară târzie
toamna pe la colț s-a furișat
angoasa și tristețea au plecat
trecutul în picioare a fost călcat
realizarea cea mai mare,
e că nici măcar un plic de ceai nu moare
asta pentru că trăiește o plăcere trecătoare
atunci când spațiile verzi nu mai sunt încântătoare...