Hoinar, printre resturile unor
Diverse chestiuni,
Observ cum liniștea emite un ecou
Și ceea ce este de vibrat, vibrează!
Încă.

Ocup o terasă și transpir o zi oarecare,
O șterg de pe frunte cu șervetul
Și arunc în suflet răcoare
Din orice pahar...

Mă înfig cu gândul în cracii uneia pe care
Nici n-o văd.

Încă un rând de “vis”, dacă se poate!
Ori dacă-i prea scump, atunci
Să fie unul mic măcar,
De amintiri...
Dar nu se poate,
Ar fi prea mult...