Un suflet
Inchis într-o carcasă de piei,
Cu disperare
Zbătându-se un număr de ani,
Chinuit
De mii de limite impuse de viața din lut.
O!De-ai putea…
De-ai putea să strigi, să urli, să țipi!
De ce te chinui?
De ce te chinui mereu să fii cuminte?
De ce nu-ncerci?
De ce nu-ncerci să spargi tiparele?
Să fii...
Să fii mereu tu cel ce dictează.
Numai tu vei putea...
Numai tu vei putea învinge demonii.
Demonii minților bolnave.
Să fii mereu treaz,
Să păzesti trupurile atât de chinuite
Chinuite acoperișuri bătute de vânt…

Pentru mine totul e inutil acum.
Tu nu vei mai fi trup niciodată,
Aici,alături de mine!