Primăvara

Pe crenguța unui măr stă și-așteaptă primăvara
să-înflorească-n straie roz mugurele ce visează
că în lacrimi se topesc norii ce se-adună seara,
că albastru este cerul ce în ochii mei dansează.

Stau și eu lângă fereastra și aștept vântul să spună
că vremea lasă sa cadă rochia-i lungă lângă-o floare,
că se-îmbracă în ghioceii ce gătesc ca pe-o zână
poenița dintre munții ce-au simțit iarna că moare.

Stă pe clipa unui gând simfonia primăverii,
poezia o sa plângă când în soare se va pierde,
dar în carte o s-adun toate versurile verii,
pe coperta o sa așez timpul colorat in verde;

cum e lacul din pădure
când simțim miros de mure,
cum e marea liniștită,
de valuri ademenită;
verde ca privirea mea,
ca iubirea ce mă vrea…

Marilena