ți-au înghițit spitalele pașii calmi
gresie neagră unde-i umbra trupului mâncat
de boală lipit de moarte tot mai adânc
nu te mai aud tușind ușor nu te mai simt
zâmbind printre pumni de pastile când mă vedeai
chiar daca noaptea ți se cuibărise-n piept
și respirai cu ură

mă fugăresc printre amintiri cu tine acum
plină de perfuzii goală de speranțe știai să mă privești
fără să deschizi ochii mă loveai /cu sete de vise
ai promis...

nici nu mai sunt saloane unde să te găsesc
pe fiecare ușă chipul îți stă rece și-mi rupe obrajii în fâșii
vaduri de sare în carne rece
mă ustură durerea și regret

pe care treaptă să aștept
în cine să te verși în lumea asta de orori
ce să mai scrii când moartea e telenovelă și e fumată
cu tărie tot ce se caută e fum înecăciune drog și pff...
violatori de poezii