într-o zi în care mă voi opri la semafor
așetptînd să traverseze încolonați copiii de grădință
voi spune o rugăciune scurtă voi bea sîngele vînatului proaspăt ucis
să-mi fac curaj
voi coborî înspre rîu îmi voi lăsa pe mal buletinul și umbra
voi trage o linie cu degetul în țărînă și voi spune morții
dacă cumva ai curaj să treci de linia asta
te voi bate măr

în ziua aceea o să mă numesc wang weilin
voi sta drepți în fața tancurilor de la intrarea în oraș
așteptînd ca tu să mă tragi înapoi în mulțime
și să ne pierdem urma
se vor naște tot felul de speculații
cum că la cîteva zile după ne-au executat seviciile secrete

în pieptul meu locuiește un om de zăpadă
cu creanga stîngă îmi dirijează funcțiile vitale
în vreme ce cu dreapta mă învață
adunarea împărțirea despărțirea și alte dureri
mă îndeamnă să te caut prin șifonierul mamei
de parcă ai fi cadoul meu de casă nouă
eu șterg și rescriu șterg și rescriu
am nevoie de tata să-mi spună cît face unu
împărțit la mai mulți

în orbitele mele s-a cuibărit un ecran
îmi arată nota maximă acordată vreodată
pentru golul perfect
mă înclin flutur un buchet de flori intonez imnul emoționat
învăț pe de rost cartea proverbelor
cîntarea cîntărilor
dau foc romei
la ce folos
tu nu ești în mulțime
tancurile s-au întors și-au plecat
un proiectil are sens dacă nimerește în plin