poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-03 | |
Strada Luterană
mentisme dictate prin gsm vehicol interzis memoria afectivă aici e adresa: văd simt pipăi cărămizile sunt acolo de treizeci de ani pe Strada Luterană umbre țepoase femei pe trotuar coborând în adăpost siluete frământate în grabă laolaltă cu lutul atelierul e gol pășesc peste amfore și urc pe peretele de sticlă (vitrina cu levitații, deschiderea gnozelor prin hipnoze) bătrânul se așează la masa rotundă, trup, sex, craniu globi oculari dirijând timpul prin găurile occipitale e arhitectură, ba e anatomie, ba e politică ființe mici îngrămădite în utere de beton camere de gazare cu miros de căpșuni plaje de bazalt înconjurate de garduri de sârmă (în dimineața când m-a născut, mama a cules din grădină buchete mici de afine și de zmeură pe care le-a îndesat în buzunarele surorilor de la capelă, spitalul din sunete și var, eu am venit pe lume cu tălpile roșii înainte - o moartă care nu mai încăpea în propria moarte decât dându-se peste cap și peste lume de-a dura - toate lespezile peste care am pășit erau pline de sucul roșu al fructelor culese din grădină și nu recunoșteam pe nimeni în zăpadă în piața goală în intersecția cu Știrbei Vodă cum e să trăiești fără să recunoști pe nimeni și fără să fii cunoscut înafara locurilor geometrice de care nu te despart decât definițiile apoi mama a revenit acasă singură copilul fusese rezervat unui atelier în care intrau numai celebritățile, așa, gesturi largi goale ca niște îmbrățișări din care sufletul fuge irosit, o bretea subțire pe umărul alb) asta a fost a doua venire, pentru că din prima venire se poate scoate chiar sâmburele străfulgerarea mireasma rătăcită impresiunea lăsată în piele prima venire și unghia care strivește gândacul pe tăblia mesei atelierul seara când Strada Luterană se stinge singură cățea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate