poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-15 | | sunt atât de naiv încât am crezut că voi salva concertul dacă voi călca pe vârfuri iar privirea îmi va sta țintă numai la ușă cu gândul că dincolo lumina e mai puternică/inima mai ușoară * știi mamă tu mi-ai zis mereu că lumea e ca un pian iar clapele oameni albi sau negri așezați atât de tacticos încât pianistului să nu îi fie greu să cânte spectacolul e superb în fiecare zi alte note alte game uneori ajung și eu pe câte un portativ iar inima îmi fuge nebună peste toate clapele și îmi zic că a venit momentul să se audă și țipătul meu/ dar nu pianistul îmi mângâie creștetul și mă face un simplu semn de tăcere între furtuni * azi am învățat să calc apăsat și e bine las urme tot mai adânci unele atât de adânci încât devin morminte pentru durerea ce mi-ai lăsat-o când ai plecat și îmi vine să râd când mă gândesc că am vrut să mă pitesc sub brațul tău să fiu una cu umbra ta și ca un laș să fug... acum am umbra mea și îmi place un singur lucru mă mai întreb clapele au voie să cânte la pian acolo?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate