Lăute bat ritmul. ÃŽl auḑi cum cerne
pe sub gene?
Harpe apatice ascultă muzica hîdă,
sĭ rîdĕ.

Cei doi nani de pe cărrare s-au pierdut.
Ultima oară cu lacrimi pe frunḑe i-am vĕḑut,
cum se trăgeau din ocheadele,
armadele,
fiecăruia.

Căḑut-a strâmb un arc de cerc
ochit pe tablouri grele.
Adus aminte tot încerc
de-un spân valsând printre zăbrele.

Lăute bat ritmul. ÃŽl auḑi cum din al
nostru
cu harpe apatice și rele se preschimbă-ntr-al
vostru?

Þii în minte când te-am adus
în cuib vechi de casă nouă,
lông-un lift plăpând condus
pe calea amorului, nouĭ?

Lăute bat ritmul. ÃŽl auḑi cum È›ipă
alene?
Și harpe apatice scuipă mate linii,
crinii.

Și cugetul se usucă!
Și florile mai greșesc!
Și liftul mai urcă!
Și cuvintele roșesc!
Și valsul se mai opresce!
Și amorul se usucă!

Nu, el nu se usucă. El se schimbă în aer ca sĭ-l putem respira amîndoi mai uÈ™or...