poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-07 | |
Mă simt rădăcină de plop fără soț,
Alunec grăbit printre pietre grăbite, Pământu-mi deschide-o mulțime de porți, Mă lasă să intru și-apoi le închide. Mă simt zăvorât în o mie de taine Și sunt îmbrăcat cu o sută de pietre. Aici în pământ nu-mi mai trebuie haine, Aici în pământ parcă toate sunt drepte. Dar strâmbă e lumea in care trăiți. Ce frig, ce pustiu e afară, la voi... Războaie și arme cu care hrăniți Ucigașii pe care-i ucideți apoi. În sufletul meu se astupă morminte, Prin vene îmi curg jumătăți de tranșee, Dar inima mea își aduce aminte De omul-bărbat și de omul-femeie. Sunt doar rădăcină de plop fără soț, Dar pietrele mele nu știu să ucidă, Nu știu despre crime, nu știu despre hoți Și pietrele mele habar n-au să mintă. Ce fum e la voi și miroase a moarte, Din om n-a rămas nici măcar o idee. Lăsați-mă deci să trăiesc mai departe Cu piatra-barbat și cu piatra-femeie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate